Ai pătruns cu atât de multă greutate în inima mea...mi-a luat atât de mult să te simt...să te accept...să te recunosc...Mi-ai oferit atâtea, dar în acelaşi timp mi-ai luat totul...
Cu greu vorbesc despre tine, iar atunci când o fac, cu greu mă opresc...
Mă bucur că încă eşti în sufletul meu, dar, totodată, mă bucur că ai plecat...
DA, despre tine vorbesc, IUBIRE! Eşti atât de timidă încât abia reuşesc să te simt...eşti atât de profundă încât îmi inunzi toate simţurile...
Eşti o obsesie, iar cu cât îmi doresc mai mult să scap de tine, cu atât tu devii mai puternică! Dar te accept, te preţuiesc, nu te judec şi nu îţi cer nimic. Sunt fericită cu tine, rămâi în sufletul meu!
Te-am alungat, te-am rechemat, te-am blamat şi te-am negat, dar tu ai rămas acolo...nu mai încerc nimic... mă conformez şi mă bucur de tine aşa cum ştiu! Dar tu, IUBIRE, exişti???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu