Bilanţ

Anul ăsta aştept cu nerăbdare Crăciunul. Cred că e prima dată când îmi doresc cu toată fiinţa să vină sărbătorile. Până acum, singura zi pe care o aşteptam cu mare drag şi pentru care mă pregăteam îndelung era ziua Revelionului. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum e să vină Crăciunul, să mă întâlnesc cu pesoanele dragi, să povestim şi să petrecem împreună. Aşa vreau să îmi încarc bateriile pentru noul an.
Acum Revelionul înseamnă pentru mine doar trecerea dintr-un an bun, cu neîmpliniri şi reuşite, într-un an foarte bun. Simt că abia aştept să scap din anul ăsta care mă ţine în loc, în trecut. Anul 2011 va fi cel mai bun an de până acum. Simt asta şi plec la drum optimistă şi încrezătoare în forţele mele. Doar ale mele.
Acum e momentul bilanţului…
Dacă regret ceva…?? Regret, dar sunt convinsă că fiecare greşeală şi fiecare eşec au fost puse în calea mea pentru a mă întări şi a mă pregăti pentru spinii vieţii. Tind să cred că abia acum începe adevărata viaţă. Tot ce a fost până acum a fost doar o joacă, o repetiţie. Am greşit, am pierdut şi am câştigat enorm de mult. Am ieşit singură din situaţii care păreau fără capăt, am nutrit sentimente frumoase, dar sunt sigură că încă nu am cunoscut adevărata iubire. Am întâlnit oameni care m-au ajutat, alţii care mi-au pus piedici şi mi-am dovedit încă o dată că adevăraţii prieteni îi cerni atunci cînd îţi e greu, nu atunci când îţi e bine.
Prietenii îi ştiu…sunt puţini şi îi apreciez. Pe cei “de ocazie” i-am îndepărtat subtil…nu am nevoie de astfel de oameni în preajma mea.
Am încetat să mă plang şi să dau vina pe toată lumea, mai puţin pe mine, pentru toate greşelile pe care le comit. Am înţeles că dacă nu am un lucru e pentru că nu mi l-am dorit cu adevărat şi dacă cineva nu e lângă mine înseamnă că nu merită să fie. După clipe lungi petrecute între patru pereţi, plângându-mi eşecurile şi aşa zisele probleme care nu se mai terminau, am realizat că eu nu am probleme, ci doar sunt pusă în faţa unor situaţii care au soluţie, trebuie doar să o găsesc.
Tot în anul ăsta, care se încăpăţânează să nu plece, am învăţat că nu trebuie să mă afecteze părerea oamenilor despre mine şi să nu fac nimic doar ca să îi mulţumesc pe ei. Aici mă refer la cei care nu mă cunosc şi care îşi permit să mă caracterizeze si să mă judece. Am învăţat să împart oamenii în două: oameni care mă cunosc şi oameni care nu mă cunosc. Aşa că, omule care nu mă cunoşti, zi-mi ce vrei, nu mă atingi. De la prieteni, accept orice sfat.
Ştiu că sunt un om cu calităţi şi defecte. Am şi eu nebuniile şi obsesiile mele. Am greşit de mii de ori, dar îmi asum totul. Sunt un pic impulsivă şi am plătit pentru asta. Am vrut şi vreau în continuare să greşesc pentru că e singura metodă din care pot să învăţ lucruri importante.
Bilanţul s-a terminat…anul se va termina în curând, iar eu îl închei fericită. Da! Sunt fericită şi împăcată cu mine! Acum nu îmi doresc să-mi împart fericirea cu nimeni! Sunt egoistă, dar sunt FERICITĂ!

Epistolă fără destinatar...

Ai pătruns cu atât de multă greutate în inima mea...mi-a luat atât de mult să te simt...să te accept...să te recunosc...Mi-ai oferit atâtea, dar în acelaşi timp mi-ai luat totul...
Cu greu vorbesc despre tine, iar atunci când o fac, cu greu mă opresc...
Mă bucur că încă eşti în sufletul meu, dar, totodată, mă bucur că ai plecat...
DA, despre tine vorbesc, IUBIRE! Eşti atât de timidă încât abia reuşesc să te simt...eşti atât de profundă încât îmi inunzi toate simţurile...
Eşti o obsesie, iar cu cât îmi doresc mai mult să scap de tine, cu atât tu devii mai puternică! Dar te accept, te preţuiesc, nu te judec şi nu îţi cer nimic. Sunt fericită cu tine, rămâi în sufletul meu!
Te-am alungat, te-am rechemat, te-am blamat şi te-am negat, dar tu ai rămas acolo...nu mai încerc nimic... mă conformez şi mă bucur de tine aşa cum ştiu! Dar tu, IUBIRE, exişti???