Şterge praful!

„Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!” Un îndemn mai realist nu-mi amintesc să fi auzit în ultima vreme. De multe ori, din teama de a ne accepta prezentul şi a ne contura viitorul, trăim în trecut, aşteptăm şi sperăm ca persoanele, situaţiile şi momentele apuse, să se întoarcă şi să se integreze în cotidianul nostru. Măcar o clipă, doar o discuţie, o privire. Câteodată aşteptăm zile, luni sau chiar ani. Deşi suntem convinşi că nimic nu mai poate fi schimbat, nimic nu mai poate fi la fel, continuăm să ne mulţumim cu praful unei amintiri, cu fumul unei flăcări ce s-a stins demult. Ne e greu să acceptăm că situaţia s-a schimbat, lumea se mişcă, iar noi trebuie să evoluăm odată cu ea. Eu cred că viaţa e prea frumoasă ca să o irosim trăind din amintiri, fară a mai adăugam altele noi, poate mult mai frumoase. Eu cred că asta înseamnă viaţa. Un sir limitat de amintiri. De aceea cred că cel mai bine e să închidem uşile trecutului, să sigilăm într-o cutie clipele frumoase, dar şi pe cele dureroase şi să ştergem praful trecutului din prezentul şi viitorul nostru! Viaţa e prea scurtă ca să ai regrete. Întotdeauna o viaţă în care faci faci greşeli e mult mai folositoare decât una în care nu faci nimic.

Chiar dacă susţinem sus şi tare că ne aflăm sub semnul democraţiei, foarte prost interpretată, zic eu, continuăm să fim limitaţi şi plini de prejudecăţi. Proşti de-a dreptul. Văd zilnic oameni care se echivează din anumite situaţii doar de frica de a nu fi judecaţi de vecini, cunoştinţe sau de societate. De o mie de ori pe zi ne minţim prietenii, iubiţii, părinţii de teamă să nu-i rănim. Întotdeauna ne ascundem sentimentele, ca să nu părem ridicoli. Mai mereu iertăm încercând să fugim de o eventuală singurătate. Într-un cuvânt, ne resemnăm situaţiei.

Unul din scopurile mele în viaţa e să nu fac nimic din ce cred că mi-ar putea părea rău mai târziu, şi să fac tot ceea ce îmi doresc cu adevărat, astfel încât să nu regret că nu am făcut. Chiar dacă greşesc. E mai bine să regreţi ceva ce ai făcut, decât să te întrebi toată viaţa cum ar fi fost dacă ai fi făcut acel lucru, în momentul acela. Un alt lucru important. Cred că e vital să faci un lucru, să măturiseşti un sentiment, să aprecezi o eventuală comoară la momentul potrivit. Dacă faci asta când deja e prea târziu, de cele mai multe ori încercarea e zadarnică. Nu sunt adepta zicalei „mai bine mai târziu decât niciodată”!