sâmbătă, 3 iulie 2010

Odă prostiei...

Citeam într-o zi, pe un forum de discuţii, o poezie care, pe lângă faptul că m-a amuzat teribil, m-a făcut să îmi dau seama de un adevăr pe care refuzam să îl accept până atunci.
O strofă din realista poezioară suna cam aşa: ”De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând/Actualii cât şi foştii/Cei mai deştepţi de pe pământ/Au fost întotdeauna proştii!”
Deştepţi în sensul că reuşesc să ajungă acolo unde şi-au propus, să ocupe locurile fruntaşe, posturile importante, să aibă în subordine oameni care le sunt net superiori la toate capitolele. În zilele noastre orice prost termină o facultate chiar dacă nu ştie să scrie. Toţi sunt profesori, directori, mai nou, manageri fără să aibă nici cele mai mici cunoştinţe despre domeniul în care au fost încadraţi. O vorbă spusă acolo unde trebuie este suficientă. Cel mai bun exemplu este învăţământul. Acesta merge într-un ritm decendent de ceva vreme. Nu vreau să generalizez dar majoritatea profesorilor sunt nepregătiţi. Nu o spun eu. Ci notele de la examenele de titularizare. Aceştia ajung să ne predea nouă, pardon, să ne citească de pe foi, şi să ne examineze când ei nu au fost în stare să obţină o notă de trecere. De aceea mulţi studenţi descoperă tainele scrisului ortografic abia spre sfârşitul facultăţii sau poate deloc. Acesta oare să fie viitorul nostru?

2 comentarii:

  1. Delia Bivolaru4 iulie 2010 la 06:46

    mami mai degraba, nu o vorba pusa acolo unde trebuie, ci un ban :) ....viitorul afost și e in ceață....

    RăspundețiȘtergere
  2. mama e profesor....hahaha

    RăspundețiȘtergere